Transportul substanțelor medicinale prin membrana celulară împotriva gradientului de concentrație, necesitând consum de energie.
Diminuarea sau anularea efectelor farmacologice ale unei substanțe ca urmare a asocierii cu o altă substanță medicamentoasă care acționează în sens opus.
Un compartiment al farmacologiei care descrie principiile generale de interacțiune a medicamentelor cu organismul bolnavului.
Mucoasa tubului digestiv, pielea, placenta, peretele capilarelor și bariera hematoencefalică.
Transportul substanțelor lipofile în sensul gradientului de concentrație.
Asocierea a două sau mai multe medicamente care produce un efect farmacologic mai pronunțat decât suma efectelor fiecărei substanțe în parte.
Se efectuează la nivelul porilor membranei pentru moleculele hidrofile mici, apă și unii ioni în sensul gradientului de concentrare.
Absorbția rapidă și evitarea degradării medicamentelor de către sucurile digestive.
Acutizarea maladiei după întreruperea bruscă a tratamentului cu unele medicamente administrate timp îndelungat.
Receptorii sunt structuri biologice macromoleculare prin intermediul cărora se realizează acțiunea specifică a medicamentelor.
Parametrul farmacocinetic exprimat prin cantitatea de substanță medie nemodificată care a pătruns în circuitul sistemic față de doza inițială a preparatului.
Scăderea sau dispariția efectului terapeutic la utilizarea repetată a preparatelor după o perioadă de timp îndelungată.
Legitâțile absorbției, distribuției, metabolizării și eliminării medicamentelor.
Transformări fizico-chimice și biochimice ale medicamentelor în urma cărora compușii liposolubili sunt transformați în metaboliti mai polari, hidrosolubili.
Pot influența negativ asupra embrionului, ducând la nașterea copiilor cu diverse anomalii.
Efectele medicamentelor, locul și mecanismul acțiunii lor.
Calea enterală, parenterală și externă.
